Definitie aude dex98

AUZÍ, aúd, vb. IV. 1. Tranz. A percepe sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului. ♢ Expr. te-audă Dumnezeu! = se împlinească cele pe care (mi) le dorești! N-aude, n-a vede (n-a greul pămâtului) = se face nu știe nimic. Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu ascultă nimeni. (Refl. pas.) se audă musca (zburând)! = se fie tăcere deplină! 2. Tranz. (La imper.) A lua seama la cele ce se spun; a asculta. Ia auzi ce-ți spun! 3. Intranz. și tranz. (Interogativ) A înțelege, a pricepe. ♦ Intranz. (La prez. ind. pers. 1) a) (ca răspuns la o chemare) Poftim ? ce dorești?; b) Poti tăgădui? mai poți contrazice? 4. Tranz. și intranz. A afla (o veste, o știre etc.) ♢ Loc. adv. Din auzite = din câte a aflat cineva de la alții, din zvon public. ♢ Expr. (Intranz.) A auzi de cineva (sau de ceva) = a cunoaște pe cineva (sau ceva) din reputație, din cele ce se spun despre el. A nu mai auzi de cineva = a nu mai ști, a nu mai afla nimic despre cineva. A nu (mai) voi audă de cineva = a rupe orice relații cu cineva. auzim de bine! formulă de urare la despărțire. ♦ Refl. (La pers. 3) A se vorbi, a se zvoni. [Pr: a-u-. – Prez. ind. și (pop) aúz] – Lat. audire.